U2- Where the streets have no name

U2 este o formaţie rock din Dublin, Irlanda, formată din Bono (voce şi chitară), The Edge (chitară, claviaturi şi voce), Adam Clayton (chitară bas) şi Larry Mullen Jr. (baterie şi instrumente de percuţie). Formată în 1976, U2 a rămas constant printre cele mai populare prezenţe în lume începând cu mijlocul anilor 1980. Trupa a vândut peste 170 de milioane de albume în întreaga lume, având peste şase albume numărul 1 în State şi nouă numărul 1 în Regatul Unit, fiind astfel una din cele mai de succes trupe rock din toate timpurile.

U2, ca formaţie de tineri, în anul 1976, avea o eficienţă muzicală limitată, dar, în schimb, spre mijlocul anilor 1980 deja lansase mai multe albume şi dezvoltase aproape constant turnee internaţionale dedicate fiecărui album. Cu apariţia albumului The Joshua Tree în 1987 au trecut, conform revistei Rolling Stone, „de la nivelul de eroi, la cel de superstaruri”. Deşi U2 şi-a câştigat o reputaţie de deschizători de noi drumuri în muzică la fiecare album, în primii ani ai deceniului anilor 1990 au dat o replică la revoluţia muzicii dance prin propriul simţ al stagnării lor şi prin autocritica propiei lor imagini odată cu albumul mult aclamat de către critică Achtung Baby şi cu turneul nonconformist Zoo TV. Formaţia s-a reinventat practic, iar în timpul anilor 1990 înregistrările şi apariţiile lor în concerte contiună această linie experimentală şi autodepăşirea propriilor limite.

U2 a vândut peste 140 de milioane de albume în toată lumea şi a câştigat 22 de premii Grammys, mai multe decât orice altă formaţie. În 2005, formaţia a fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame în primul lor an de eligibilitate. Revista Rolling Stone a plasat U2 pe locul 22 în lista celor mai mari 100 de artişti din toate timpurile.^] De-a lungul carierei lor, ca formaţie şi individual, s-au implicat în campanii pentru drepturile omului şi dreptate socială, susţinând Amnesty International, Campania ONE, şi campania DATA (Debt, AIDS, Trade in Africa) a lui Bono.

Miles Davis -Walkin’

Miles Dewey Davis jun. (n. 26 mai 1926, Alton/Illinois – d. 28 septembrie 1991, Santa Monica/California) a fost un trompetist şi compozitor american de jazz, una din cele mai influente, inovatoare şi originale personalităţi muzicale din istoria jazz-ului din secolul al XX-lea, pe drumul deschis de Buddy Bolden şi continuat cu Joe King Oliver, Louis Armstrong, Roy Eldrige, Dizzy Gillespie şi Don Cherry. Vastul său catalog interpretativ cuprinde cele mai variate stiluri, de la bebop, la cool jazz, modal jazz şi – mai ales – fusion, stil la a cărui dezvoltare a avut un rol determinant. Cu “Birth Of The Cool” (1949-1950) iniţiează trecerea de la improvizaţiile aprinse, în genul lui Charlie Parker, către reluările reţinute cu aranjamente reduse ale mijloacelor muzicale.
Albumul “Kind Of Blue” (1959) reprezintă punctul de plecare al celor mai importante modificări structurale din jazz-ul modern, înlocuind funcţia armonică cu accentuarea gamei melodice ca element fundamental în compoziţie şi interpretare. Albumul “Bitches Brew” (1969) deschide epoca stilului fusion, care reuneşte cele două modalităţi predominante ale anilor ‘60.

Ca interpret, Miles Davis, prin accentuarea fiecărui ton, se distanţează de virtuozitatea caracteristică a predecesorilor săi. Sunetul său clar, dinamic şi perfect echilibrat devine model pentru mulţi interpreţi tineri, formaţia sa devenind o pepinieră a jazz-lui contemporan, din care s-au dezvoltat muzicieni de valoare ca John Coltrane, Bill Evans, Herbie Hanock şi Keith Jarrett.

Eric Clapton -Tears in heaven

Eric Patrick Clapton (născut 30 martie 1945) , cunoscut şi sub porecla Slowhand, este un muzician, chitarist, cântăreţ şi compozitor englez de muzică rock, laureat al premiilor Grammy.

Clapton este adesea considerat a fi unul dintre muzicienii cei mai plini de succes ai secolelor al XX-lea şi al XXI-lea , având la activ conscrarea unică în lumea muzicii rock’n'roll de a fi fost celebrat de trei ori în Rock and Roll Hall of Fame (pentru The Yardbirds, Cream şi pentru întreaga sa carieră solo).

Privit adesea atât de către critici cât şi de către suporterii săi ca unul dintre cei mai mari chitarişti ai tuturor timpurilor, Clapton s-a clasat pe locul al patrulea pe lista revistei muzicale Rolling Stone cunoscută ca Cei mai mari 100 chitarişti ai tuturor timpurilor (conform originalului, “100 Greatest Guitarists of All Time”), respectiv al 53-lea pe lista Imortalilor (conform originalului 100 Greatest Artists of All Time).

Gary Moore – Still Got The Blues

Gary Moore s-a nascut pe 4 aprilie 1952 in nordul Belfastului. La 19 ani, in 1969 – Gary Moore il inlocuieste pe Bernard Shivers in grupul Skid Row si cu ajutorul lui Nollaig Bridgemen (baterie) si Brendan Shiels (bass), inregistreaza albumul de debut – Skid Row – editat in 1970. In paralel cu acest grup, Gary Moore s-a ocupat si de Dr. Strangely Strange, un grup folk –rock, dar fara prea mult succes.
In 1973 scoate pe piata primul sau album numit Grinding Stone, produs de catre Martin Birch, care mai lucrase si cu Deep Purple si care in anii 80 i-a facut celebri pe Iron Maiden. La jumatatea lui ‘75 Gary Moore devine fondator alaturi de Don Airey, Jon Hiseman si Neil Murray al grupului Colloseum 2 cu care – pana in ‘77 – canta pe 3 albume.

Indiferent de ceea ce canta, rock, jazz, sau blues, Gary Moore se descurca fara nici o problema. Episodul jazz cu Colosseum 2 fiind trecut, Gary se reintoarce la hard rock si inregistreaza albumul Back On The Streets – lansat in 1978.
Primul album semnat Gary Moore, ce a intrat in topuri si care a fost luat in calcul la nivel international a fost Victims Of The Future – locul 11 in Anglia si 53 in Germania. Piesa ce da greutate albumului si care a trezit interesul fata de Gary Moore este Empty Rooms.
Primul album cu adevarat de referinta pentru Gary Moore a fost Run For Cover scos in 1985 si care a atins locul 6 in topul britanic. Anul 1988 scoate la iveala discul After The War si un Gary Moore cu o voce si atitudine heavy. Discul a fost bine primit, insa incepand cu 1990 lucrurile s-au schimbat radical. Gary Moore a fost atras din nou de blues si cu Still Got The Blues in 1990 a dat marea sa lovitura.
In martie ‘92 albumul After Hours a scos la iveala alte compozitii blues, de calitate. O buna parte dintre acestea au fost incluse pe un alt album live aparut un an mai tarziu in 1993 sub numele Blues Alive. Pe albumul scos in 1995 si intitulat Blues For Greeny, Gary Moore s-a bucurat din plin de prezenta idolului sau Peter Green, fostul lider al trupei Fleetwood Mac. Interpretarea lui Moore pe disc e din nou de clasa, dar nu se stie de ce nu a mai avut succesul precedentelor. Fanii asteptau insa ca Gary Moore sa mai revina macar odata in postura de rocker, dar incercarea lui cu Dark Days In Paradise nu a fost prea reusita. Acest album a incercat si altceva in afara de blues, insa fara prea mare stralucire.
Dupa 1997 Gary Moore a intrat intr-un con de umbra, dar a revenit in forta in 2001 prin discul Back To The Blues. Un disc ce contine 8 piese ca in vremurile bune.

Bruce Springsteen – Secret garden

Bruce Springsteen s-a nascut pe 23 Septembrie 1949 in Freehold, New Jersey. La inceputul carierei, Springsteen a facut parte din  mai multe formatii locale din New Jersey. Cele mai importante dintre acestea sunt: Castiles, Earth, Steel Mill, Dr Zoom And The Sonic Boom si altele.

Primul sau album `Greetings From Asbury Park, N.J.`, aparut in ianuarie 1973 i-a adus remarci favorabile din partea criticilor, dar vanzarile au fost sub asteptari.  Mai tarziu in acelasi an, a scos pe piata al doilea disc `The Wild, the Innocent and the E Street Shuffle`, dar din nou a primit critici bune si nici un profit material.

In 1977 a inceput sa lucreze la noul sau LP `Darkness on the Edge Of Town`. Acest album a reprezentat o schimbare in muzica sa, melodiile erau mai lente si au inceput sa reflecte convingerile intelectuale si politice ale lui Springsteen. La sfarsitul anilor 70 Springsteen isi castigase deja o reputatie si compunea materiale pentru alti artisti sau formatii.

Cel mai cunoscut album al sau `Born In The U.S.A` (1984) a fost unul din cele mai bine vandute discuri. Sapte single-uri de pe acest LP au ajuns in top 10. Albumul `Live/1975-85` a fost lansat la sfarsitul anului 1986 si a avut un mare succes, s-au vandut aproximativ 13 milioane de copii, ajungand cel mai bine vandut album live al tuturor timpurilor.

Sting – Shape of my heart

Gordon Matthew Thomas Sumner, CBE (n. 2 octombrie 1951), cunoscut sub numele de scenă ca Sting, este un muzician englez din Wallsend, Newcastle-upon-Tyne. Înaintea carierei remarcabile de artist solo, a fost liderul vocal, principal compozitor şi basist al trupei rock The Police din anii 1970–1980. Ca muzician solo şi ca membru al trupei The Police, Sting a vândut peste 105 milioane de înregistrări, şi a fost distins cu şaisprezece premi Grammy.

Rolling Stones -Lady Jane

The Rolling Stones este o trupă englezească care a devenit populară la începutul anilor 1960 . Trupa a fost formată la Londra în 1962 de Brian Jones, Mick Jagger şi Keith Richards. The Rolling Stones a lansat 55 de albume şi compilaţii şi au avut 37 de piese în top-10 singles . În 1989 trupa a intrat în Rock and Roll Hall of Fame iar în 2004, revista Rolling Stone i-a clasat pe locul 4 în 100 Greatest Artists of All Time. Au vândut peste 200 de milioane de albume în întreaga lume.

Legenda spune că în octombrie 1960 Mick Jagger şi Keith Richards, foşti colegi de şcoală, s-au întâlnit pe peronul gării din oraşul lor natal, Dartford. Împreună cu Dick Taylor au format grupul Little Boy Blue & The Blues Boys. Doi ani mai târziu, în iunie 1962, au înfiinţat trupa The Rolling Stones (după piesa “Rollina”½ Stones Blues”, interpretată de Muddy Waters). La 12 iulie 1962 are loc primul concert la Marquee club din Londra. Grupul era format din Mick Jagger (voce), Keith Richards (chitară solo), Ian Stewart (pian), Brian Jones (chitară ritmică), Dick Taylor (bass) şi Tony Chapman (tobe). În 1963, casa de discuri Decca şi directorul ei artistic Dick Row, celebru pentru refuzul beatleşilor a înregistrat primul lor single.

Whitesnake -Is this love

Formatia britanica Whitesnake a fost infiintata de catre David Coverdale in 1977.

Genul muzical pe care l-au abordat initial a fost blues rock, concretizat pe EP-ul Snakebite din 1978. Un an mai tarziu apare primul lor material live, intitulat Live at Hammersmith. Odata cu albumul Saints & Sinners din 1982, stilul trupei devine mai agresiv, trecand de la blues la rock.

Slide It In primeste doua discuri de platina in 1987. Albumul intitulat Whitesnake este primul succes comercial al formatiei britanice. Stilul este mai apropiat de glam metal, de acesta data. Hit-ul albumului este balada Is This Love, precum si single-ul Here I Go Again.

Inainte de inregistrarile pentru Slip of the Tongue, Whitesnake isi schimba componenta, Vivian Campbell parasind trupa pentru a se alatura mai tarziu celor de la Def Leppard.
Dupa o perioada de pauza, atat concertistica cat si de studio, Whitesnake se despart oficial in 1991. Coverdale se alatura lui Jimmy Page, chitaristul Led Zeppelin, pentru a lucra la proiectul Coverdale-Page din 1992. Vocea lui Coverdale a fost de multe ori comparata cu cea a lui Robert Plant.
In 1994, apare compilatia Whitesnake: Greatest Hits, iar trei ani mai tarziu materialul live Starkers in Tokyo.
In luna decembrie 2002, whitesnake se reunesc pentru un turneu aniversar de 25 de ani. Lui David Coverdale i s-au alaturat Doug Aldrich (chitara), Reb Beach (chitara), Marco Mendoza (bass), Tommy Aldridge (tobe) si Timothy Drury (clape).
Stil: heavy metal/hard rock

Paul Lennon – Imagine

S-a născut în Liverpool, Anglia în toamna anului 1940. Tatăl său, Alfred Lennon, care era marinar, lucra departe, pentru lungi perioade iar John era crescut de mătuşa sa Mimi şi de unchiul său, George. Moartea unchiului său a avut un impact puternic asupra adolescentului. Turnura în viaţa lui a apărut atunci când a dezvoltat o puternică pasiune pentru skiffle, un fel de rock and roll. Motivat de rock şi de idolii săi Buddy Holly, Chuck Berry, Elvis Presley, Little Richard, a fondat un grup, Quarry Men cu Pete Shotton, Nigel Walley şi Ivan Vaughan.

L-a întâlnit pe Paul McCartney în timp ce cânta în această formaţie, în liceu. Cei doi s-au împrietenit imediat, au legat o prietenie strânsă şi au început să compună cântece împreună. După ce au cântat sub mai multe nume, cei doi, alături de George Harrison şi Pete Best au hotărât să se numească “The Beatles“. După o perioadă, bateristul Pete Best a fost înlocuit cu Ringo Starr iar la puţin timp după aceasta au semnat un contract cu George Martin de la “EMI Records”.

Formaţia început să scoată hit după hit, cu numeroase locuri 1. Lennon şi McCartney erau forţa creatoare din spatele grupului. Au început să facă turnee prin lume şi au devenit foarte populari, mai ales în
SUA. Acest lucru s-a schimbat când, la o conferinţă de presă, Lennon a susţinut că trupa era chiar mai populară decât Iisus, provocând un scandal imens în toată America. Au hotărât să termine turneul şi să se întoarcă acasă în 1966. În jurul acestei perioade, Lennon a cunoscut-o pe Yoko Ono. Deşi au fost imediat atraşi unul de celălalt, John era căsătorit cu Cynthia Powell din august 1962 şi aveau un copil, Julian Lennon, ce avea să devină muzician mai târziu.

John şi Yoko s-au căsătorit în 1969. În anul 1970, Paul McCartney a părăsit trupa, provocând tensiune între el şi John. Un an mai târziu, Lennon a lansat popularul album Imagine. El şi Yoko făceau campanie pentru pace mondială.

Între 1975 şi 1979, Lennon a preferat să stea acasă cu fiul său şi al lui Yoko, Sean Lennon, care, aidoma fratelui său de tată, a devenit muzician.

În 1980, Lennon a scris albumul “Double Fantasy”. Pe 8 decembrie 1980 a fost acostat de un tânăr în afară apartamentului său şi rugat să semneze o copie a albumului. Lennon şi-a continuat drumul. Când s-a întors acasă, tânărul, pe nume Mark Chapman, l-a împuşcat mortal.

Queen -I want to break free

Queen este o formaţie muzicală britanică de muzică rock activă în anii 1970, 1980 şi începutul anilor 1990 formată din Freddie Mercury, Brian May şi Roger Taylor, în 1970, din ceea ce rămăsese din formaţia Smile, cărora li s-a alăturat John Deacon completând structura formaţiei în 1971.

Queen a devenit extrem de cunoscută şi iubită în mijlocul anilor 1970, păstrând până astăzi o remarcabilă bază internaţională de suporteri. Deşi a fost iniţial puternic criticată, mai apoi ignorată, în special de criticii de specialitate, şi mai ales în Statele Unite ale Americii, formaţia Queen a fost ulterior larg apreciată şi elogiată, recunoscându-i-se forţa creatoare, inovativitatea şi pionieratul într-o serie de subcurente rock aşa cum ar fi arena rock, glam rock, hard rock ^[1], heavy metal şi rock progresiv^.

Queen a fost adesea citată ca exercitând o influenţă puternică asupra multor artişti de mai târziu. A fost târziu, doar în 2001, când formaţiei i s-a acordat faima de a face parte din galeria dedicată celor mai buni artişti “rock’n'roll” din toate timpurile, Rock and Roll Hall of Fame, care se găseşte în Cleveland, Ohio.

În 2004, cu ocazia alegerii formaţiei şi în instituţia similară britanică, United Kingdom Music Hall of Fame s-a menţionat video-ul promoţional al celor patru membri ai Queen, “Bohemian Rhapsody“, una din piesele lor cele mai celebre, ca fiind factorul declanşator al erei video (conform originalului din engleză, “[the] jump-starting [of] the video era”.

Queen a fost, de asemenea, aleasă în RockWalk of Fame de la Guitar Center de pe Bulevardul Sunset din Hollywod, California şi în Hollywood Walk of Fame.

Queen a avut de-a lungul timpului un total de 18 locuri întâi la categoria album, 17 locuri întâi la categoria single şi 8 locuri întâi la categoria DVD.

Ennio Morricone – Cinema Paradiso

nnio Morricone (n. 10 noiembrie, 1928) este un compozitor italian de muzică de film. El a compus muzica pentru mai mult de 500 de filme şi seriale. Deşi doar 30 din coloanele sale sonore sunt pentru filme western, acestea sunt cele mai celebre. Stilul de compoziţie a lui Morricone este cunoscut mai ales în western-urile “spaghetti” (The Good, The Bad and the Ugly şi Once Upon A Time In The West (A fost odată în Vestul sălbatic), ambele regizate de Sergio Leone). În 2007 a primit premiul de onoare pentru întreaga carieră la Oscar, fiind al doilea compozitor de muzică de film care primeşte acest premiu (după Alex North).

Morricone s-a născut în Roma şi a urmat cursurile la Conservatorul Academiei Naţionale din Santa Cecilia, învăţând să cânte la trompetă şi studiind compoziţia cu Goffredo Petrassi. La început, el a dorit să compună muzică clasică modernă, dar acest lucru s-a schimbat când a fost invitat să realizeze aranjamente pentru melodii italiane, ceva total neobişnuit pentru el la acea vreme.

În 1956 s-a căsătorit cu Maria Travia. A început să compună muzică de film în 1962 dar a continuat să lucreze în compoziţia clasică şi aranjamente. În 1964 a început celebra sa colaborare cu regizorul Sergio Leone şi Bernardo Bertolucci. Pentru Leone a scris muzica din filmul A Fistful of Dollars (Pentru un pumn de dolari) şi a continuat cu o serie de “western-uri spaghetti”. Până în 1968 a compus 20 de coloane sonore. Colaborarea sa cu Leone a fost una din cele mai durabile colaborări dintre un regizor şi un compozitor. A scris muzica pentru toate filmele lui Leone, de la A Fistful of Dollars la Once Upon A Time In America (A fost odată în America).

Jean Michelle Jarre – Calypso;Magnetic fields 2

Jean-Michel André Jarre (n. 24 august 1948) este un muzician francez, considerat unul dintre pionierii muzicii electronice, Synth Pop, Experimental şi New Age. Este cunoscut pentru concertele în aer liber cu spectatori în număr record, în care sunt folosite efecte laser şi artificii, şi care îmbină muzica cu mediul înconjurător şi arhitectura. Se estimează că Jarre a vândut 80 de milioane de albume şi single-uri.

Candy Dulfer / Dave Stuart- Lily was here

Candy Dulfer este considerata ca fiind printre primii saxofonisti din lume ca valoare.De origine olandeza,a inceput sa cante la saxofon la varsta de 6 ani.A avut propria formatie,”Funky Stuff” iar la 21 de ani a fost nominalizata la premiul Grammy pentru albumul “Saxuality”.

Al di Meola-Mediterranean Sundance

Al Di Meola (in centrul scenei)s-a nascut pe 22 iulie in anul 1954, in Jersey City, New Jersey, SUA.
Perioada de activitate: 1974 – prezent.
Stiluri abordate: Jazz-Rock, Fusion, Jazz

Al Di Meola, nascut pe 22 iulie, 1954, in Jersey City, din New Jersey, este un chitarist de jazz fusion, cu sange italian, faimos pentru tehnica sa incredibila si pentru disciplina cu care canta. La inceputul anilor ‘70, s-a inscris la Colegiul de Muzica Din Berklee, din Boston, Massachusetts, iar in 1974 s-a alaturat trupei lui Chick Corea, numita RETURN TO FOREVER, si a cantat cu aceasta formatie pana in 1976 cand schimbarile radicale de componenta l-au determinat sa-si urmeze propria cale. Astfel, el si-a continuat noua cariera explorand o diversitate de stiluri, dar este vestit pentru lucrarile sale de factura jazz fusion cu influente latine.
Chitaristul Al Di Meola detine cele mai prestigioase distinctii din lume de la cel mai titrat sondaj de opinie in privinta chitaristilor, sondaj efectuat de Guitar Player Magazine, castigand de 4 ori distinctia celui mai bun chitarist de jazz. A fost cunoscut peste tot in lume pentru ultimii 25 de ani ca fiind unul dintre cei mai proeminenti si virtuosi artisti din lumea jazz-ului instrumental contemporan.
Celebrul istoric in domeniul chitarei, Robert Lynch a declarat despre Al Di Meola: “In istoria chitarei electrice, nimeni nu a facut mai multe pentru a evolua acest instrument intr-o maniera pur tehnica mai bine decat domnul Al Di Meola. Cunostintele sale totale a diverselor stiluri si game sunt de-a dreptul uimitoare. Ma simt privilegiat ca am avut ocazia de a-i studia lucrarile in toti acesti ani.”
Pe langa o cariera solo prolifica, chitaristul a fost implicat in diverse colaborari de succes cu artisti precum: Stanley Clarke (chitara bass), Jan Hammer (Synthesizer), Jean-Luc Ponty (violonist) si chitaristii John McLaughlin si Paco de Lucia. Mai amintim pe: Luciano Pavarotti, Paul Simon, Phil Collins, Santana, Larrv Coryell, Steve Winwood, Wayne Shorter, Herbie Hancock, Gonzalo Rubalcaba, Jaco Pastorius, Les Paul, Steve Vai, Frank Zappa, Milton Naciemento, Egberto Gismonti, Jimmy Page,Tony Williams, Stevie Wonder si altii.

Roisin Murphy-Primitive

Dupa aproape 10 ani de la debutul ei in muzica alaturi de Mark Brydon in cadrul trupei Moloko, Murphy si-a inceput cariera solo ramanand in atentia iubitorilor de ritmuri trip-hop si electro-funk. Nonconformismul care o caracterizeaza si-a pus amprenta nu numai asupra stilului sau vestimentar ci si asupra muzicii, sound-ul noilor albume fiind unul inconfundabil, devenind in scurt timp reprezentativ pentru scena dance underground. “Ruby Blue“, promovat de single-urile “If We’re In Love” si “Sow into You“, a fost lansat in iunie 2005, piesa “Ruby Blue“, cea care a dat si titlul albumului, fiind inclusa si pe coloana sonora a serialului “Grey’s Anatomy“. Cel de-al doilea album al artistei, “Overpowered“, a aparut la sfarsitul anului 2007, la scurt timp dupa lansarea single-ului “Let Me Know“, in colaborare cu Groove Armada.